Știi tu oare?

Să nu te-ntrebi de ce am renunțat,

de ce cu lacrimi n-am aruncat

sau de ce nu te-am privit în ochi

pentru un ultim moment.

Căci ura era aproape de noi,

dar nu voiam să te urăsc;

nu voiam decât să fie bine –

atât pentru tine cât și pentru mine.

Voiam să îți mulțumesc

pentru a noastră scurtă prietenie.

Te-ai gândit vreodată cum era să rămânem

doar prieteni?

Știi, poate era mai bine.

Poate n-ai mai fi plâns la gândul

că mă vei pierde

pentru că în idee

nici nu m-ai fi avut.

Strămoșii au o vorbă:

graba strică treaba;

te-ai grăbit să mă ai,

dar nici nu știai dacă ne potrivim.

Nu uita să le spui lor că suntem bine –

pentru că în sfârșit suntem.

Eu aici și tu mult mai departe de mine.