câte anotimpuri o să te mai plâng?

câte anotimpuri o să te mai plâng

și câtă vreme am să te mai caut,

când tot ce îmi rămâne de făcut

este să te dau uitării?

să uit că te-am avut în suflet

chiar și pentru o zi,

să uit de iarna nefirească

pe care am fi putut să o împărțim.

s-au topit zăpezile,

a înverzit și parcul din fața casei tale,

teii ți-au acoperit ferestrele

pe care mai trăgeam cu ochiul,

iar în final au căzut și frunzele din ei.

câte anotimpuri o să te mai plâng,

căci mi se pare nefiresc

să fii atât de mult la mine în suflet

când nu acesta este locul în care

îți dorești să te afli.

câte anotimpuri o să te mai plâng

când drumurile nu ni se mai intersectează,

dar pașii mei parcă mă duc spre tine.

câte anotimpuri o să te mai plâng

și câte voi mai permite să mă țină în loc?

câte…?