Interviu cu Sasha - jumătatea mea

Acum, când scriu asta, este destul de târziu; ceasurile bat ora trei noaptea. Mă simt puțin confuză, dar îmi lipsea să scriu aici, simt că e locul potrivit în care să-mi descarc gândurile. Se face că zilele trecute am făcut un test psihiatric care m-a adus aici, în punctul în care simt nevoia să dau o explicație pentru cine sunt eu. Rezultatul testului sună cam așa:

• Tulburare bipolară cu elemente psihotice

• Tulburare de panică

• Tulburare anxioasă generalizată

Partea amuzantă a poveștii este că eu mă regăsesc în „diagnostic”. Da, sunt nebună, sunt bipolară. Nu sunt în cea mai bună perioadă a vieții, trăiesc într-o stare depresivă, dar uneori sunt acaparată de un entuziasm nejustificat. Și da, am parte destul de des de atacuri de panică, în special în zonele aglomerate. Asta pentru că sunt destul de anxioasă și urăsc să mă aflu în preajma oamenilor. Eu și Sasha (așa îi mai spun celeilalte personalități) avem câteva lucruri în comun. Ea este partea ascunsă care încă mă ține în viață. Cel mai probabil, dacă nu ar fi existat ea și pasiunea pentru scris, eu aș fi înnebunit de mult. Urăsc oamenii, ironic este că scriu despre ei. Îi descriu așa cum mi-ar plăcea mie să fie încât să mă simt comod în preajma lor. Astăzi o să o las pe ea, pe Sasha, să preia o mare parte din articol, pentru că ne pregătim pentru unul dintre cele mai importante evenimente din viața noastră. O să răspundă câtorva întrebări pe care mi le adresez destul de des (sau mai bine zis, i le adresez Sashei).

1. Ce te-a determinat să scrii?

Ura pentru oameni. Faptul că îi detest atât de mult încât mă simt incomod în preajma lor m-a făcut să-mi doresc să creez un Univers al meu, un loc complet diferit față de cel în care mă aflu acum. Alexandra nu a avut parte de cea mai frumoasă adolescență, iar eu am născut din frica pe care ea o adunase în jurul ei. Tind să cred că am apărut la momentul potrivit, căci i-am ocupat timpul cu o activitate ce a devenit mai mult decât pasiune.

2. De ce ai vrut să publici prima dată?

Pentru că aveam nevoie de confirmarea faptului că nu am făcut nimic în zadar. Totuși, după ultimele luni de editare încep să cred că se poate mai bine întotdeauna.

3. De ce ți-ai dorit să editezi primul volum?

Din iubire pentru Alexandra, pentru scris. Există o minunăție de fată (Andreea Tisu) care m-a încurajat să continui volumul 2 din „Katerina”. După cinci ani am realizat cât de multe s-au schimbat în exprimare, în stil și în felul de a construi acțiunea. Era o discrepanță mult prea mare între cele două, volumul 1 fiind ceva mai pueril. Așa că mi-am luat din timp ca să editez, să modific, să completez lucrarea. Mi-am dat seama că eu făcusem o schiță a ceea ce trebuia să scriu cu adevărat și abia acum am reușit să o îmbrac. Sunt mândră de mine că am reușit să duc asta până la capăt.

4. Ți-ai mai dorit să publici?

Probabil, dar Alexandra nu. Anxietatea noastră ne spunea să stăm departe de tot ceea ce înseamnă oameni, tocmai pentru că nu rezonăm prea bine cu ei. Îmi era teamă să aleg editura și oarecum nu găseam niciuna potrivită mie. Am vrut să public în format eBook, însă cineva (scumpa mea Ana aka Helene N.) mi-a spus într-o seară să nu-mi fie frică să public ceea ce scriu și că o pot face în toate variantele (atât printat cât și digital).

5. Au existat discuții contradictorii legate de publicare?

Bineînțeles. Alexandra nu a fost înconjurată de cei mai ok oameni, iar ei o induceau într-o stare de confuzie (ca cea în care se află acum) întrebându-se constant dacă e în regulă să publice sau dacă va comite greșeala vieții, consumând hârtie pentru nimicuri. Dar aici apar eu trăgându-i două palme și trezind-o la realitate. În ultima lună a întâlnit oameni mult mai ok, care i-au oferit minimul necesar de încredere. Așa că „trăiește clipa” este ideea pe care se bazează acum.

6. Va avea loc o lansare de carte?

Nu știu, asta să o întrebăm pe Alexandra, ea este cea cu frica de oameni. În principiu eu sper că da, promit să fac cea mai diferită lansare de carte din câte au existat până acum.

7. Când ar trebui să apară „Katerina”?

Sper eu ca până la finalul anului, încă mai este de lucru la tehnoredactare. Am intrat într-o pauză cam lungă, dar acum revenim în forțe proaspete. Prima persoană care va ști acest lucru este Teresa Wojcik, care ne-a fost alături cu sfaturi și explicații. Desigur, și Helene va afla, îi sunt mai mult decât recunoscătoare pentru tot binele pe care i l-a făcut Alexandrei.

8. Povestește-ne puțin despre tine.

Nu știu ce ar fi de povestit, cred că Alexandra a spus totul la început. Avem destul de multe lucruri în comun, iar unul dintre ele este ura pentru oameni. Mi se pare că se înrăiesc ca niște câini vagabonzi pe zi ce trece, că împroșcă cu răutate și invidie oricând când apucă. Ce poate fi spus despre mine este că ador doar câțiva oameni, alții îmi sunt indiferenți, dar pe majoritatea îi urăsc. De iubit îi iubesc numai pe Adam și Katerina (și alte câteva personaje secrete din alte lucrări, shhht). Eu sunt partea rațională a Alexandrei, în ciuda faptului că ea are control absolut. Ceva destul de important despre mine este că îi umplu notițele cu tot felul de idei, iar uneori obișnuiesc să o întrerup din activitățile pe care le desfășoară doar pentru a nota ideile care îmi trec prin minte. De multe ori devine tăcută cu cei din jur pentru că eu o țin de vorbă. Practic o salvez din situații neplăcute, alteori o bag în belele.

9. Ce le-ai transmite oamenilor care nu o cunosc pe Alexandra în totalitate?

She is fucked up now. Îmi cer scuze în numele ei pentru tot SPAM-ul de pe Instagram, dar trece printr-o perioadă destul de dificilă și are nevoie să iasă din ea. Se exprimă prea mult și o face pentru că are nevoie. Postează pentru că simte să o facă și nu îi este rușine. Eu postez mai rar pentru că încerc să îi fiu ei alături. Alexandra simte nevoia să spună câte ceva, chiar dacă postările ei nu o fac întotdeauna; are nevoie de oameni, însă ei sunt acolo doar să privească. Are nevoie de o prietenă, iar eu sunt singura care i-a rămas fizic alături. P.S.: ador să-i stric machiajul natural cu niște farduri trăsnite, dar niciodată nu se supără pe mine pentru că realizează că arată chiar bine.

10. Un mesaj pe care ai vrea să-l transmiți cititorilor?

Trăiți clipa!

V-am spus că sunt nebună. Acum v-am confirmat acest lucru?