sâmbătă, 20 martie

dacă ți-am lipsit măcar un sfert

dintr-o secundă în toate aceste zile

în care ne-am lipsit unul de celălalt,

îți dau o șansă să ne revedem

și să schimbăm un salut.

îți dau un indiciu

unde ai putea să mă găsești,

sper să nu îți ia prea mult,

deși dacă știi drumul

în câteva minute ai putea fi

din nou lângă mine:

mă plimb printre copaci morți,

cerneala neagră curge peste ei

lăsând cuvinte în urmă,

cerând poate să-i prinzi între palme

și să le deschizi poarta

către șansa de a-și spune povestea.

în păr mi-am pus o panglică

de un roșu aprins,

mai să spui că-i sânge proaspăt –

dar amândoi știm prea bine

că nu e decât un efect

folosit în cell block tango.

în tot acest haos ai să mă găsești

după cortinele care ascund

o parte din ce avem în comun,

iar data propun să fie acest douăzeci al lunii

care îți poartă una dintre inițiale,

o zi de sâmbătă, ora 13:13.